„Zbuciumul speranței (2)”
Dintr-o dată unul dintre condamnaţi s-a luminat la faţă şi, parcă, fără a auzi văicărelile celorlalţi, a izbucnit de bucurie: „A venit, este aici, suntem salvaţi!“ Pe feţele schimonosite de spaimă se amesteca acum nedumerirea, ca reacţie la inexplicabila bucurie a colegului lor. „Nu pricepeţi că generalul este undeva pe aproape? Această săgeată nu este semnul morţii, ci săgeata prin care el ne dă de ştire că vom fi eliberaţi.“ Da, era adevărat, generalul venise, iar condamnaţii au fost izbăviţi chiar din mâinile călăilor.
Istoria se repetă în plan spiritual cu fiecare persoană. Vrăjmaşul sufletelor – diavolul – ţine după gratiile închisorii sale pe toţi care nu au fost încă eliberaţi de păcat. Vrea să-i condamne pe toţi la moarte, fără nicio milă. „Soarele care răsare din înălţime“ (Luca 1.78) Îşi trimite razele Sale dătătoare de o speranţă care nu înşală peste zăbrelele închisorii păcatului, în care stau în neştire oamenii. Şi nu numai atât: El, ISUS HRISTOS, Marele Izbăvitor a coborât la uşa zăvorâtă şi vrea să elibereze pe fiecare întemniţat al păcatului. Însă nu o face prin forţa puterii Sale, ci apelează în dragoste la toţi care doresc eliberarea, spunându-le: „Dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.“
*…ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său! Psalmul 146.5*
Articol de la Claudia Darie
Neclintit.com 