Suferinta, batrana doamna

100139460.TIjn2oeE.sadprincessUnul dintre cele mai grele lucruri este suferinţa. Cu toţii o evităm şi fugim în direcţia opusă, dar undeva tot ne întâlneşte şi nu pleacă până nu ne pune nişte lacrimi în ochi fiindcă ea se gândeşte la noi. Crede că nu putem fi mai puternici decât dacă nu am fost slabi înainte. Ştie cât de mult o urâm, dar ea tot nu ne lasă în pace.. pentru că ne iubeşte prea mult. Ştie că fără ea am ajunge nişte oameni răi şi mândri, fără afecţiune şi egoişti. Aşa că are grijă să ne facă să nu ne încredem prea mult în noi, ne face să vedem uneori totul în culori întunecate, ne frânge inima în bucăţi. După ce crede că ne-a modelat şi îşi dă seama că ne-am mai schimbat, ne lasă în pace pentru o vreme. Ne lasă să ne recuperăm, să respirăm aerul proaspăt al primăverii unui nou început şi ne promite că va reveni iarăşi când va vedea că avem nevoie de ea.

-Dar nu avem nevoie de tine! Tu ne faci rău, ne faci să plângem şi ne distrugi vieţile., îi spunem într-un glas cu toţii.
-Ştiu, dar fără mine unde aţi fi cu toţii?, ne întreabă punându-ne pe gânduri.
Urmează o pauză lungă şi se aud multe înghiţituri în sec. Niciun răspuns.
-Eu aş fi fost încă într-o relaţie cu acel băiat care m-a înşelat, însă dacă nu ai fost tu cred că m-aş fi lăsat condusă cu severitate de el până şi în ziua de azi, îi răspunde o tânără ce-şi şterge ochii înlăcrimaţi.
-Eu aş fi fost acum în bar cu prietenii mei, răspunde un bărbat cu glasul încet de teama de a nu fi auzit decât de Suferinţă. Însă apoi.. te-am văzut în ochii băieţelului meu şi în lacrimile soţiei mele când veneam seara acasă şi mă răzbunam pe ea. Aşa am decis să mă schimb.
-Deci, sunt bună la ceva?
Oamenii încep să zâmbească şi uită o vreme de Suferinţă. Fiecare încep să vorbească între ei şi râsetele lor acoperă întrebarea Suferinţei. Unul dintre telefoanele oamenilor sună şi acel om începe să plângă. I-a murit fiica.
-Eşti bună să îmi reaminteşti că viaţa nu ar exista fără tine.

Suferinţa ne ia pe neaşteptate. Uneori ne scutură atât de tare încât simţim că ameţim şi că nu o mai putem suferi. Suferinţa ne fură visele şi ne îngroapă speranţele. Totuşi, fără ea unde am fi? Ce fel de oameni am fi dacă nu am învăţa ce e Suferinţa, bătrâna doamnă? Dumnezeu foloseşte suferinţa pentru un scop în vieţile noastre. Nu putem ştii pe loc care e acel scop, însă în timp ne vom da seama că s-a meritat să suferim. Fiindcă nici măcar Ea nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu!

Articol scris de Milena Cismasiu

Sursa: intrebarileinimii.blogspot.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s