Revelatia raiului oferita de 7 tineri columbieni care au vazut si iadul

heaven1Lumea spune ca e basm, ca nu e adevara. Va spus ca acest lucru s-a petrecut in zilele noastre pe data de 11 Aprilie 1995, 7 tineri  se pregateau sa iese la un picnic dar in jurul orei 10 situatia se schimba. Chiar daca sunt 7 tineri sunt doar 6 marturii.

Cei 7 au vazut si iadul. Click aici pentru a citi revelatia din iad.

Group_Picture

Prima mărturisire – Esau

(2 Corinteni 12-2) “Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până ȋn al treilea cer (dacă a fost ȋn trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).”

Noi ne aflam toţi într-o cameră, când am avut prima experienţă. Camera s-a umplut iarăşi cu lumina prezenţei Domnului. Ea era aşa de intensă şi de puternică, încât lumina toată camera. Camera era plină de Slava Sa şi era minunat să te afli ȋn prezenţa Sa.

Isus ne-a spus: “Copiii Mei, acum am să vă arăt Împărăţia Mea, acum vom merge ȋn Gloria Mea.” Noi ne-am luat de mâini şi am fost ȋnălţaţi. M-am uitat în jos şi am constatat că ne părăsisem trupurile. În momentul ȋn care aceasta a avut loc, am fost îmbrăcaţi în nişte mantii albe şi am început să mergem cu o viteză mare în sus.

Am ajuns în faţa unor uşi duble, care erau intrarea în Împărăţia Cerului. Eram uimiţi de ceea ce ni se întâmpla. Eram recunoscători că Isus, Fiul lui Dumnezeu, era acolo cu noi, împreună cu doi îngeri care aveau fiecare câte patru aripi.

Îngerii au început să ne vorbească, dar noi nu am ȋnţeles ce ne spuneau. Limba lor era foarte diferită de a noastră şi nici nu se asemăna cu altă limbă vorbită pe pământ. Aceşti îngeri ne-au primit şi au deschis cele două uşi imense. Imediat am văzut un loc minunat plin de lucruri diferite. Când am intrat înăuntru, o pace perfectă ne-a umplut inimile. Biblia ne spune că Dumnezeu ne dă o pace care depăşeşte cu mult orice înţelepciune omenească:

(Filipeni 4:7) „Şi pacea lui Dumnezeu, care ȋntrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile ȋn Hristos Isus.”

Primul lucru pe care l-am văzut, a fost o căprioară, şi am întrebat-o pe una dintre surorile mele: „Sandra, vezi şi tu ce văd eu?” Acum ea nu mai plângea şi striga ȋn continuu ca atunci când ni s-a arătat iadul, ci zâmbea şi spunea: „Da, Esau, văd şi eu o căprioară!” Atunci am ştiut că totul era real şi că ne aflam într-adevăr în Împărăţia Cerului. Toate lucrurile groaznice pe care le văzusem în iad, fuseseră uitate repede. Acum eram acolo şi ne bucuram de Slava lui Dumnezeu. Ne-am îndreptat către locul unde era căprioara – în spate ei era un pom foarte mare! Ne aflam ȋn mijlocul Raiului.

Biblia ne spune:

(Apocalipsa 2:7) „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‚Celui ce va birui, ȋi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu’.”

Acest pom Îl simbolizează pe Isus, deoarece Isus Însuşi este viaţa veşnică. În spatele pomului era un râu cu apă cristalină. Noi vroiam să rămânem în locul acela. De multe ori I-am zis Domnului: „Doamne, te rugăm! Nu ne mai lua din locul acesta! Noi vrem să rămânem aici pentru eternitate! Noi nu vrem să ne întoarcem înapoi pe pământ!” Domnul ne-a răspuns: „Este necesar ca voi să vă ȋntoarceţi ȋnapoi ca să puteţi să mărturisiţi despre toate lucrurile pe care Eu le-am pregătit pentru toţi cei care Mă iubesc pe Mine – deoarece Eu vin foarte curând ȋnapoi, iar răsplata Mea este cu Mine.”

Când am văzut râul, am fugit repede şi am intrat în el. Atunci ne-am amintit pasajul din Scriptură care zice: “Cine crede ȋn mine, din inimă vor curge râuri de apă vie.” (Ioan 7:38)

Râul ȋn care eram acum şi ȋn care ne cufundam, părea să aibă viaţă ȋn el. Puteam să respirăm şi ȋn el şi la suprafaţa lui. El era foarte adânc şi prin el înotau multe feluri de peşti coloraţi. Aceeaşi lumină ca la suprafaţă era şi ȋn interiorul lui – ȋn Rai lumina nu vine de la o sursă anume, ci acolo totul este la fel de luminos. Biblia ne spune că Isus Hristos Însuşi este lumina acelui oraş:

(Apocalipsa 21:23) “Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.”

Când am scos cu mâinile noastre câţiva peşti afară din apă, am observat că ei nu mureau. Văzând aceasta, am alergat la Domnul şi L-am întrebat de ce nu mureau. Domnul a zâmbit şi ne-a răspuns că în Rai nu există moarte, nici plânsete şi nici durere! (Vezi Apocalipsa 21:4)

Am plecat de la râu şi am alergat la fiecare loc pe care-l puteam găsi – vroiam să atingem totul şi să trăim toate lucrurile. Am fi vrut să luăm totul ȋnapoi cu noi pe pământ – aşa de impresionaţi eram de ceea ce vedeam ȋn Cer. Ceea ce am văzut acolo nu se poate exprima nici pe de-aproape ȋn cuvinte. Când Apostolul Pavel a fost dus în Rai, el a văzut lucruri pe care nu le-a putut explica în cuvinte, datorită lucrurilor măreţe şi minunate care sunt ȋn Împărăţia Cerului (Vezi 2 Corinteni 12). Acolo am văzut lucruri pentru care nu există nimic asemănător pe pământ cu care le-am putea compara.

După aceea am ajuns ȋntr-o zonă imens de mare – un loc minunat şi nemaipomenit. Acolo am văzut multe pietre preţioase de smarald, rubin, diamante şi aur. Podeaua era compusă din aur pur. Apoi am mers într-un loc unde erau trei cărţi foarte mari. Prima carte era BIBLIA făcută din aur pur. În Psalmi ni se spune că Cuvântul lui Dumnezeu este etern şi rămâne în Rai pe vecie (vezi Psalmul 119:89). Noi ne uitam la o Biblie imensă din aur, ale cărei pagini, litere şi absolut totul era făcut din aur curat.

A doua carte pe care am văzut-o era mai mare decât Biblia. Ea era deschisă, iar un înger stătea ȋn faţa ei şi scria ceva în ea. Împreună cu Domnul Isus ne-am apropiat să vedem ce scria îngerul în carte. El scria toate lucrurile care se întîmplau pe pământ. Tot ce s-a întâmplat vreodată pe pământ e documentat ȋn această carte, inclusiv ziua şi ora la care s-au ȋntâmplat. Aceasta se face conform Cuvântul Domnului, care ne spune că la judecată se vor deschide cărţile, iar oamenii vor fi judecaţi după faptele lor care sunt documentate ȋn aceste cărţi (vezi Apocalipsa 20:12). Îngerul scria toate lucrurile pe care oamenii le făceau aici pe pământ – bune sau rele.

Am mers mai departe la locul unde era cea de-a treia carte. Aceasta era chiar mai mare decât a doua carte! Deşi era ȋnchisă, ne-am apropiat de ea. La porunca Domnul, am luat-o toţi şapte de acolo şi am aşezat-o sus pe o coloană.

Stâlpii şi coloanele din Rai sunt atât de minunate! Ele nu sunt făcute ca cele de pe pământ! Coloanele arătau ca şi cum ar fi fost împletite şi erau făcute din diferite pietre preţioase! Unele erau construite din diamante, altele din smaralde pure, altele din aur pur, iar unele erau combinate din mai multe pietre preţioase. Atunci am înţeles că Dumnezeu este proprietarul tuturor lucrurilor aşa cum este scris şi ȋn Biblie:

(Hagai 2:8) “Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul, zice Domnul Oştirilor.”

Atunci am înţeles că Dumnezeu este foarte bogat şi că Lui Îi aparţin toate bogăţiile lumii. În plus am înţeles că întregul univers Îi aparţine Dumnezeului nostru şi că El le dă cu plăcere şi din abundenţă la toţi care Îi cer cu credinţă.

(Psalm 2:8) “Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământlui ȋn stăpânire.”

Această carte pe care am aşezat-o pe coloană era aşa de mare încât trebuia să o ȋnconjurăm de fiecare dată când vroiam să-i ȋntoarcem paginile. La ȋnceput ne-a fost greu să citim din ea, deoarece ea conţinea litere ciudate, pe care nu le cunoşteam şi nu le ȋnţelegeam. Caractere erau diferite de orice altă limbă scrisă sau vorbită de pe pământ – ele erau absolut desăvârşite, cereşti. Dar cu ajutorul Duhului Sfânt ne-a fost ȋngăduit să putem citi şi ȋnţelege aceste caractere. A fost ca şi cum un bandaj ne-a fost luat de pe ochi şi atunci am putut să le citim şi să le ȋnţelegem, ca şi cum ar fi fost propria noastră limbă maternă de pe pământ.

Am putut vedea că numele noastre şapte erau scrise în carte. Domnul ne-a spus că aceasta era “Cartea Vieţii” ( Vezi Apocalipsa 3:5). Am observat că numele noastre scrise în carte nu erau identice cu cele de pe pământ, acestea erau conform Cuvântului Domnului, numele noi pe care urmează să le primim:

(Apocalipsa 2:17) “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui, ȋi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela, care-l primeşte.’”

În Rai am putut să pronunţăm numele noastre noi, dar de îndată ce Domnul ne-a adus înapoi pe pământ, aceste nume ne-au fost şterse din memorie şi din inimă.

Cuvântul lui Dumnezeu este veşnic şi se va ȋmplini. Prietenii mei, Biblia ne spune să nu permitem nimănui să ne ia coroniţa de biruitor pe care Domunul ne-a pregătit-o: “ Eu vin curând. Păstrează ce ai ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” (Apocalipsa 3:11)

În Rai există milioane de lucruri care sunt atât de minunate, ȋncât noi nu le putem descrie în cuvinte. Însă un lucru doresc să-ţi spun: “Dumnezeu te aşteaptă!” Dar numai cei care rezistă până la sfârşit, vor fi salvaţi:

(Marcu 13:13) “Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.”

Dumnezeu să vă ajute.


A doua mărturisire – Ariel

Urcând spre Împărăţia Cerurilor, am ajuns într-un loc minunat cu uşi preţioase. În faţa uşilor erau doi îngeri. Ei au început să vorbească, dar noi nu i-am ȋnţeles, deoarece vorbeau ȋn limba ȋngerilor. Atunci Duhul Sfânt a deschis mintea noastră şi ne-am dat seama că ne uraseră: “Bun venit!” Domnul Isus a pus mâinile pe uşi şi acestea s-au deschis. Dacă Isus nu ar fi fost cu noi, nu am fi putut niciodată să intrăm în Rai.

Conduşi de o bucurie copleşitoare, am ȋnceput să ne uităm ȋmprejur. Am văzut un pom mare, pe care Biblia ȋl numeşte “Pomul Vieţii” (Apocalipsa 2:7). Apoi am mers la un râu şi am văzut mulţi peşti ȋn el. Totul era atât de minunat, ȋncât ne-am hotărât să intrăm ȋn apă. Am ȋnotat pe sub apă şi am văzut că peştii ȋnotau pe lângă noi şi ne atingeau corpurile. Ei nu fugeau de noi, aşa cum ar fi făcut cei de pe pământ – prezenţa Domnului ȋi liniştea. Peştii puteau să aibă ȋncredere ȋn noi, deoarece ştiau că nu le vom face nici un rău. Eram atât de uimit şi bincuvântat, ȋncât am prins un peşte şi l-am scos din apă. Am fost uimit să văd că peştele era liniştit şi se bucura de prezenţa lui Dumnezeu chiar şi ȋn mâna mea. Apoi i-am dat drumul iar ȋn apă.

În depărtare

am putut să văd cai albi în Rai, aşa cum ne relatează Domnul în Biblie. Aceşti cai vor fi folosiţi de Domnul când se va întoarce pe pământ ȋmpreună cu Biserica:

(Apocalipsa 19:11) “Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ‘Cel credincios’ şi ‘Cel adevărat’, şi El judecă şi se luptă cu dreptate.”

(Apocalipsa 19:14) “Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, ȋmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.”

Am mers până la cai şi am început să-i mângâi. Domnul m-a urmat şi mi-a dat voie să-l călăresc pe unul din ei. Când a pornit, am avut o senzaţie pe care nu am trăit-o niciodată pe pământ. Am început să simt pacea, libertatea, iubirea şi sfinţenia pe care o persoană le poate avea în acel loc minunat. Am început să mă bucur din ce ȋn ce mai mult de lucrurile pe care le vedeau ochii mei ȋn Cer. Căutam să mă bucur de toate lucrurile din paradisul acela minunat, pe care Domnul l-a pregătit pentru noi.

Am putut să vedem şi masa mare pregătită pentru nunta Mielului – totul era deja gata. Ea nu avea nici început şi nici sfârşit. Am văzut scaunele care erau pregătite pentru noi. Am văzut şi cununile vieţii veşnice, care fuseseră pregătite ca noi să le punem pe cap. Pe masă erau tot felul de mâncăruri delicioase, care erau deja servite pentru toţi cei ce sunt invitaţi la nunta Mielului.

Am văzut ȋngeri, care erau ocupaţi cu nişte pânze albe (inul subţire) pentru mantalele pe care Domnul le pregătea pentru noi. Mă minunam de toate lucrurile acestea. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că trebuie să primim împărăţia ca nişte copii (Vezi Matei 18:3). La fel ca nişte copii eram şi noi ȋn Rai. Am ȋnceput să ne bucurăm de tot ce era acolo: flori, reşedinţe – Domnul ne-a permis să intrăm ȋn ele.

Apoi Domnul ne-a dus într-un loc unde erau mulţi copii. Domnul era în mijlocul lor şi a început să se joace cu ei. El avea grijă să petreacă suficient timp cu fiecare dintre ei, şi se bucura să fie cu ei. Ne-am apropiat de Domnul şi L-am întrebat: “Doamne, aceştia sunt copii care urmează să se nască pe pământ?” Domnul a răspuns: “Nu, aceştia sunt copii care au fost avortaţi pe pământ!” Când am auzit asta, am simţit că ceva înăuntrul meu mă zguduie.

Mi-am amintit de ceva ce făcusem în trecut, când nu-L cunoşteam pe Domnul. În vremea aceea eram într-o relaţie cu o femeie şi ea a rămas însărcinată. Când mi-a spus că era însărcinată, eu nu am ştiut ce să fac şi i-am cerut puţin timp pentru a lua o decizie. Timpul a trecut şi când m-am dus la ea să-i comunic decizia, era prea târziu, ea avortase deja. Acest lucru mi-a marcat viaţa total. Chiar şi după ce L-am acceptat pe Domnul în inima mea, tot nu am putut să-mi iert avortul acela. Dar în ziua accea Domnul a făcut ceva pentru mine – El m-a lăsat să intru în locul acela şi mi-a spus: “Ariel, o vezi tu pe fetiţa de acolo? Ea este fetiţa ta.” Când El mi-a spus asta, m-am uitat la fetiţă şi am simţit cum rana pe care o aveam în sufletul meu de atâta timp, a început să se vindece. Domnul mi-a permis să merg aproape de ea, şi ea a venit aproape de mine. Am luat-o în braţe şi o priveam în ochi. Apoi am auzit un cuvânt de pe buzle ei: “Tata”. Am înţeles şi am simţit că Domnul a avut milă de mine şi m-a iertat – dar a trebuit să învăţ să mă iert şi eu pe mine.

Dragă prieten, oricine ai fi şi citeşti aceasta, vreau să-ţi spun un lucru: “Dumnezeu ţi-a iertat deja păcatele, acum trebuie să înveţi să te ierţi şi tu pe tine.” Eu Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru că mi-a permis să vă mărturisesc această revelaţie. Doamne Isuse Hristoase, Ţie Îţi dau onoarea şi gloria! Aceste experienţe pe care le-am avut cu Domnul sunt adevărate – El ne-a permis să vedem şi să trăim această dezvăluire. Am speranţa că fiecare frate ȋn credinţă va fi binecuvântat să citească această mărturie şi o va da mai departe la mulţi alţii.

Dumnezeu să te binecuvânteze.


A treia mărturisire

(Apocalipsa 21:4) “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Când am ajuns, porţile acelea mari ne-au fost deschise şi am văzut o vale plină de flori. Florile erau foarte frumoase şi mirosul lor era splendid. Am început să mergem ȋnspre ele şi am simţit o libertate deplină, aşa cum nu simţisem niciodată pe pământ. Am simţit cum acea pace ne umplea inimile, şi când am privit florile, am observat că fiecare era un unicat: chiar fiecare petală era diferită de celelalte, era unică, şi avea câte o culoare nemaivăzută.

În inima mea I-am spus Domnului că mi-ar plăcea să am o astfel de floare. Domnul S-a uitat la mine cu o expresie a feţei aprobatoare şi astfel am ȋncercat să rup o floare. Dar nu s-a ȋntâmplat nimic – nu puteam nici să o smulg şi nici să o scot din pământ. Nici măcar o petală sau o frunză nu am putut să smulg din floare. Atunci Domnul a început să vorbească şi a spus: “Aici totul se face cu dragoste.” El a atins floarea şi ea s-a predat singură în mâna Domnului. El pe urmă ne-a dăruit-o nouă. Am mers mai departe iar mirosul florilor ne ȋnsoţea.

Am ajuns ȋntr-un loc cu un rând de uşi foarte frumoase. Uşile acestea nu era simple şi modeste, ci ele erau ornamentate cu măiestrie şi aveau pietre preţioase gravate pe ele. Uşile s-au deschis şi am intrat într-o cameră ȋn care erau mulţi oameni. Toţi alergau încolo şi încoace pregătind ceva. Unii dintre ei purtau pe umeri baloţi de pânză albă strălucitoare, alţii aduceau fusuri cu aţă de aur, iar alţii aduceau farfurii care aveau forma unui scut înăuntru. Fiecare era foarte preocupat de munca sa.

L-am întrebat pe Domnul de ce erau toţi aşa de preocupaţi de munca lor şi grăbiţi. Atunci Domnul l-a rugat pe un tânăr să vină la noi. El ducea pe umărul său un astfel de balot de pânză albă strălucitoare. El a venit şi L-a privit pe Domnul cu respect. Când Domnul l-a întrebat de ce purta balotul de pânză albă, el s-a uitat la Domnul şi i-a zis: “Doamne, tu ştii pentru ce este această pânză albă! Din această pânză confecţionăm veşmintele de ceremonie pentru cei răscumpăraţi, veşmintele pentru mireasa Ta…” La auzirea acestor cuvinte ne-am umplut de bucurie şi pace. În Biblie ni se spune:

(Apocalipsa 19:7-8) “Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a ȋnceput să ȋmpărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se ȋmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat – (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor)”

Când am ieşit afară din acel loc, am simţit şi mai multă pace, pentru că era minunat să vezi că Domnul Însuşi pregăteşte ceva atât de frumos pentru noi. Deoarece tu Îi eşti atât de important, El a pregătit timpul şi locul pentru tine. Ieşind afară din acel loc, ochii mi se pierdeau în fiecare amănunt al Raiului. Totul arăta ca şi cum ar purta viaţă ȋn sine şi totul ÎL slăvea pe Dumnezeu.

Apoi am venit ȋntr-un loc unde erau milioane şi milioane de copii de toate vârstele. Când L-au văzut ei pe Domnul venind, toţi vroiau să-L îmbrăţişeze, ca să simtă şi mai mult iubirea Lui – deoarece simţeau multă dragoste pentru El. Isus era pasiunea fiecărui copil de acolo. Am plâns când am văzut cum Domnul ȋi răsfăţa drăgăstos pe copii, îi săruta şi le ţinea mânuţele.

Am văzut cum îngerii se apropiau de Domnul şi Îi aduceau copilaşi înveliţi în pânză. Domnul îi atingea, mângâia, şi-i săruta pe frunte – după aceea îngerii luau copii înapoi cu ei. Noi L-am întrebat pe Domnul de ce erau acolo atât de mulţi copii, şi dacă ei urmau să fie născuţi pe pământ. Domnul a părut emoţionat pentru un moment, şi apoi a spus: “Nu, aceşti copii nu vor fi trimişi pe pământ! Ei sunt copii care au fost avortaţi de părinţii lor pe pământ; ei nu au vrut să-i aibă. Acum sunt toţi copiii Mei şi Eu ȋi iubesc.” Eu doar am mai aprobat din cap, deoarece vocea ȋncepuse să-mi tremure, că-L întrebasem pe Domnul aşa ceva.

Când nu Îl cunoscusem ȋncă pe Domnul – pe El care este viaţa adevărată – am fãcut greşeli şi am păcătuit ca orice om. Printre aceste păcate a fost şi un avort.

După un timp am găsit un moment ȋn care eram doar Domnul şi cu mine, şi L-am întrebat: “Doamne, este şi copilaşul, pe care l-am avortat cu mult timp în urmă, aici?” Domnul mi-a răspuns: “Da!” Am mers într-o parte şi am văzut un băieţel mic şi frumos. Aproape de el stătea un înger. Îngerul privea la Domnul şi băiatul era întors cu spatele la noi.

Domnul mi-a spus: “Priveşte, acolo este băiatul tău!” Am vrut să-l văd din faţă, aşa că am alergat la el, dar îngerul m-a oprit cu mâna. El mi-a arătat că trebuia să ascult mai întâi ce spunea băiatul. Am început să ascult ce spunea micuţul băieţaş. El vorbea, şi ȋn timp ce vorbea, se uita la ceilalţi copii. El l-a întrebat pe înger: “O să vină şi tata şi mama mea curând aici?” Îngerul m-a privit şi i-a răspuns: “Da, tăticul şi mămica ta sunt aproape să sosească!”

Nu ştiu de ce am fost privilegiată să aud aceste cuvinte, dar în inima mea am ştiut că ele au fost cel mai frumos cadou pe care putea Domnul să mi-l dea. Micuţul nu vorbea cu duşmănie sau suferinţă, gândindu-se că părinţii lui nu vruseseră să-l aibă. El pur şi simplu aştepta cu dragostea, pe care Dumnezeu i-o pusese în inimă.

Am mers mai departe, dar am păstrat imaginea băiatului în inima mea. Ştiu că trebuie să fac zilnic câte un efort, ca într-o zi să reuşesc să fiu cu el. Acum mai am ȋncă un motiv ȋn plus să ajung ȋn Împărăţia Cerului, deoarece acolo mă aşteaptă cineva. Cuvâtul Domnului ne spune:

(Isaia 65:19) “Eu ȋnsumi Mă voi veseli asupra Ierusalimuli, şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.”

Apoi am ajuns ȋntr-un loc unde erau nişte munţi mici – acolo L-am văzut pe Domnul Isus dansând. În faţa Lui era o mulţime de oameni îmbrăcaţi în veşminte albe şi care ţineau ȋn mâini crenguţe de măslin ȋnălţate. Când fluturau crenguţele în aer, din ele curgea ulei. Dumnezeu are lucruri măreţe şi minunate pregătite pentru tine! Acum e timpul ca tu să-ţi deschizi inima pentru El.

Dumnezeu să te binecuvânteze.


A patra mărturisire

În Împărăţia Raiului am văzut multe lucruri minunate, aşa cum este scris în Cuvântul lui Dumnezeu:

(1 Corinteni 2:9) “Dar după cum este scris: Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Când am ajuns ȋn Împărăţia lui Dumnezeu a fost aşa de impresionant şi senzaţional să vedem toate acele lucruri multe şi minunate – şi ȋn acelaşi timp să mai simţim şi slava Domnului. A fost mai mult decât special să vedem locul ȋn care era un număr foarte mare de copii. Putem spune cu adevărat că în locul acela se aflau milioane de copii. Raiul era împărţit în mai multe secţiuni, ȋn care erau copii de vârste diferite. Am văzut un fel de case pentru copilaşii de vârstele cuprinse între 2-4 ani. În plus am mai observat că copii cresc în Împărăţia Cerului ȋn mod normal şi că acolo era şi o şcoală ȋn care ei învăţau Cuvântul lui Dumnezeu. Învăţătorii erau îngerii, şi ei ȋi învăţau pe copii cântece de închinare şi cum să-L preamărească pe Domnul Isus.

Am observat că Domnul Isus se bucura enorm când a sosit la ei. Chiar dacă nu am putut să-i vedem faţa, am putut să simţim zâmbetul Lui, care a umplut întregul loc. Când a sosit, toţi copiii au alergat la El! În mijlocul copiiilor am văzut-o pe Maria, mama Domnului Isus de pe pământ. Ea era o femeie foarte frumoasă. Noi nu am văzut-o pe nici un tron, şi nimeni acolo nu i se închina ei. Ea era acolo ca şi celelalte femei din Rai – la fel ca toţi oamenii de pe pămînt, ea a trebuit să-şi primească salvarea prin sângele lui Hristos. Ea avea o robă albă şi o curea de aur în jurul brâului, şi părul ei se revărsa până la mijloc.

Pe pământ am ascultat şi am văzut cum mulţi oameni se închinau Mariei, mamei lui Isus, dar vreu să vă spun ce zice Cuvântul Lui Dumnezeu cu privire la asta:

(Ioan 14:6) “Isus i-a zis: ‘Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine’.”

Singura intrare în Împărăţia Cerului este Isus din Nazaret – şi nu Maria.

Am mai observat şi că acolo nu era soare sau lună. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune:

(Apocalipsa 22:5) “Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu ȋi va lumina. Şi vor ȋmpărăţi ȋn vecii vecilor.”

Am putut să vedem gloria lui Dumnezeu. Pentru noi a fost dificil să descriem ȋn cuvinte lucrurile groaznice pe care le văzusem mai ȋnainte în iad, dar este chiar mai complicat să ȋmbrăcăm ȋn cuvinte lucrurile cereşti şi perfecţiunea Creatorului nostru. Când eram acolo, căutam să alergăm şi să vedem toate lucrurile. Ne-am putut ȋntinde jos pe iarbă şi am simţit slava lui Dumnezeu. Ea era ca o adiere uşoară de vânt care ne mângâia feţele, era ceva nemaipomenit.

În mijlocul cerului am văzut o cruce uriaşă din aur pur. Cred că nu stătea acolo numai ca simbol al ȋnchinării, ci mai curând ca simbol pentru faptul că doar prin moartea lui Isus pe cruce avem acces la Împărăţia Cerului.

Am continuat să mergem prin Rai. Era atât de minunat să ne plimbăm ȋmpreună cu Domnul Isus Hristos. Acolo am aflat cu siguranţă cine este Isus din Nazaret, Dumnezeul căruia ȋi slujim. Mulţi dintre noi pe pământ ne ȋnchipuim, că acolo sus este un Dumnezeu care doar aşteaptă ca noi să facem păcate, ca El apoi să ne pedepsească şi să ne trimită în iad. Dar realitatea nu este aşa. Noi am văzut un alt Isus, Isus prietenul, Isus care plânge când noi plângem. Isus este un Dumnezeu al dragostei, plin de dragoste şi ȋndurare; El ne ȋntinde mâna Sa, ca să ne ajute pe drumul mântuirii.

Domnul Isus ne-a permis să mai facem cunoştinţă cu o altă personalitate din Biblie. Noi l-am întâlnit pe Regele David – Regele David despre care povestşte atât de mult Vechiul Tesatament. El era un bărbat înalt şi arătos, a cărei faţă reflecta gloria lui Dumnezeu. Tot timpul cât am stat în Împărăţia Cerului, singurul lucru pe care Regele David l-a făcut, a fost să danseze şi danseze, şi să-I dea toată gloria şi onoarea lui Dumnezeu.

Tuturor cărora citesc această mărturie, vreau să le strig următoarele Cuvinte ale lui Dumnezeu:

(Apocalipsa 21:27) “Nimic ȋntinat nu va intra în ea (cetatea), nimeni care trăieşte ȋn spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.”

Aş vrea să vă mai spun că numai cei curajoşi, numai cei ce se ţin de Împărăţia Raiului, ajung acolo.

Dumnezeu să vă ajute.


A cincea mărturisire

(2 Corinteni 5:10) “Căci toţi trebuie să ne ȋnfăţişăm ȋnaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut

când trăia ȋn trup.”

 În Împărăţia Cerului am putut vedea Noul Ierusalim despre care ne vorbeşte Biblia:

 “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi ȋntoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:2-3)

Am văzut oraşul şi l-am admirat – este un oraş real şi minunat! Isus s-a dus acolo ca să pregătească locuinţele acelea pentru noi.

În oraş am văzut că pe faţada fiecărei reşedinţe sau case era scris numele proprietarului. Acest oraş nu era ȋncă locuit, dar stătea deja gata pentru noi. Nouă ni s-a permis să intrăm înăuntru şi să vedem toate lucrurile din casă. Dar mai târziu după ce am părăsit oraşul, am uitat toate lucrurile pe care le văzusem, amintirile acelea ne-au fost şterse. Totuşi ne mai putem aminti că stâlpii caselor erau placaţi cu metale preţioase, iar cele mai preţioase şi diferite pietre erau încrustate în ei. Ei mai conţineau şi aur pur.

Aurul din acest oraş arăta aşa cum îl descrie Biblia, este aproape transparent şi foarte strălucitor. Aurul de pe pământ nici nu poate fi comparat în luciu şi frumuseţe cu aurul care este în Rai.

După aceasta, am fost duşi într-un loc unde erau multe sticluţe. Înăuntrul acestor sticluţe erau lacrimi cristalizate. Acestea erau lacrimile pe care copiii lui Dumnezeu le-au vărsat pe pământ. Ele nu erau lacrimi de nefericire, ci lacrimi pe care oamenii le vărsaseră când plânseseră în prezenţa lui Dumnezeu – lacrimi de pocăinţă şi de recunoştinţă. Dumnezeu le păstrează pe acestea ca pe o comoară preţioasă în Rai, aşa cum ni se spune şi în Biblie:

(Psalm 56:8) “Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile ȋn burduful Tău: nu sunt ele scrise ȋn cartea Ta?”

Apoi am ajuns într-un loc unde erau foarte mulţi îngeri. Cu toate că în Rai văzusem deja mulţi îngeri diferiţi, aici am văzut îngeri care arătau toţi la fel. Acolo am văzut că Isus are câte un înger special pentru fiecare persoană. El ne-a mai arătat că acest înger personal stă aproape de noi pe durata ȋntregii noastre existenţe pe pământ. El ne-a prezentat şi îngerii care ne-au fost destinaţi nouă. Noi am putut să le vedem trăsăturile caracteristice, dar Dumnezeu ne-a spus că nu avem voie să dezvăluim aceste lucruri altora. În Cuvântul Domnului citim:

(Psalm 91:11-12) “Căci El va porunci ȋngerilor Săi să te păzească ȋn toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.”

După aceea am sosit într-un loc cu multe sertare care se ȋnchideau şi în interiorul cărora erau diferite feluri de flori. Unele flori erau deschise, frumoase şi strălucitoare. Însă la unele le atârnau florile în jos iar altele erau chiar uscate. L-am întrebat pe Isus care era semnificaţia acestor flori. El a răspuns: “Viaţa voastră este aşa ca florile acestea!” El a arătat spre florile strălucitoare şi a spus: “Aceste flori arată legătura strânsă pe care o aveţi cu Mine.”

Apoi le-a lăsat pe acestea şi S-a ȋndreptat spre cele ofilite. El a spus: “Priviţi, persoana aceasta a lăsat capul ȋn jos, pentru că tocmai trece prin crize şi probleme. Iar ceva din viaţa ei i-a ȋntrerupt legătura cu Mine. Ştiţi ce fac Eu cu florile acestea care sunt ofilite, ca să devină iar sănătoase şi strălucitoare?” Atunci El a luat floarea în mână şi a spus: “Eu vărs câteva lacrimi de-ale Mele peste ele şi le ridic din nou.” Atunci am văzut cum printr-o putere specială această floare a început să prindă viaţă, s-a ȋndreptat din nou, iar culoarea i-a devenit iarăşi strălucitoare.

Apoi a luat unele dintre florile ofilite, le-a aruncat ȋn foc şi a zis: “Priviţi, persoanele aceasta M-au cunoscut, dar au plecat de la Mine. Acum ele mor fără Mine şi sunt aruncate ȋn foc.”

Cuvântul Domnului ne spune: “Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate ȋn foc, şi ard.” (Ioan 15:5-6)

După ce am plecat de acolo am văzut un castel minunat în depărtare. Nimeni nu cuteza să se apropie de el, noi credem că ar putea avea legătură cu următoarea imagine descrisă ȋn Biblie: “Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.” (Apocalipsa 22:1) Noi bănuim că acest castel era probabil aşezat aproape de tronul şi de prezenţa lui Dumnezeu.

Cât am trăit aceste lucruri ȋn Împărăţia Cerului, am avut ȋn permanenţă o bucurie imensă ȋn inimă şi o pace care ȋntrece orice pricepere: “Şi pacea lui Dumnezeu, care ȋntrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile ȋn Hristos Isus.” (Filipeni 4:7). Atunci am ȋnţeles ce ne spune Duhul lui Dumnezeu ȋn următoarele două versete: “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după ȋndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin ȋnvierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neântinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată ȋn ceruri pentru voi.” (1 Petru 1:3-4)


A şasea mărturisire

(Luca 22:29-30) “De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea ȋn Împărăţia Mea.”

În locul acela minunat, Dumnezeu ne-a permis să vedem cea mai frumoasă sală de recepţie, despre care nu am fi crezut vreodată că ar putea exista undeva ȋn tot universul. Am văzut un tron uriaş cu două scaune din aur pur şi ȋmpodobit cu pietre preţioase care nu există nicăieri pe pământ. În faţa tronului uriaş era o masă care nu avea sfârşit, pe ea era o faţă de masă albă. Era atât de albă, ȋncât nu se poate compara cu nici o nuanţă de alb de pe pământ.

Pe masă erau tot felul de mâncăruri deosebite şi alese, pe care nici nu ţi le-ai putea imagina vreodată. Am văzut struguri de mărimea portocalelor – Domnul Isus ne-a permis să gustăm câţiva din ei. Încă ne mai amintim de gustul lor nemaipomenit! Frate şi prietene, tu nu poţi să-ţi imaginezi toate lucrurile care te aşteaptă în Împărăţia Cerului şi pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru tine:

(1 Corinteni 2:9) “Dar, după cum este scris: ‘Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Dumnezeu ne-a permis să ne uităm la pâinea care era pe masă, era ”mana cerească”. Aceasta era pâinea lui Dumnezeu despre care ne vorbeşte Sfânta Scriptură. Nouă ni s-a permis să gustăm din ea împreună cu tot felul de lucruri extraordinare, care nici nu există pe pământ.

Toate aceste lucruri ne aşteaptă pe noi în Împărăţia Cerului ca moştenire nestricăcioasă. Când vom moşteni Împărăţia Cerului, o să ne bucurăm de o mâncare delicioasă. Am fost surprinşi că scaunele erau aşezate pe ambele părţi ale mesei. Pe fiecare dintre aceste scaune frumoase era scris un nume. Am putut citi clar numele noastre pe scaune, dar nu erau numele noastre de pe pământ. Acestea erau nişte nume noi, pe care nu le ştia nimeni în afară de noi. (vezi Apocalipsa 2:17)

Ceea ce am mai găsit scris ȋn Cuvântul lui Dumnezeu, ne-a surprins: “Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise ȋn ceruri.” (Luca 10:20)

Acolo erau foarte multe scaune! Este suficient spaţiu pentru toţi cei care vor să vină în Împărăţia Cerului. Apoi am văzut şi scaune care fuseseră luate de la masă. Aceasta înseamnă, că acei bărbaţi şi femei cărora le erau rezervate scaunele, se plictisiseră să-I slujească lui Dumnezeu; ȋn consecinţă, numele lor fuseseră şterse din Cartea Vieţii, şi ei nu mai aveau voie să participe la nunta Mielului.

Dumnezeu ne-a permis să vedem şi câteva din personjele biblice, sfinţii minunaţi despre care citim în Sfânta Scriptură. Am fost surprinşi să-l vedem pe Avraam. În Biblie el era în vârstă, dar acolo ȋnfăţişarea şi trupul său nu erau astfel. Ca înţelepciune era ȋn vârstă. Părul său era alb în întregime, dar fiecare fir de păr arăta ca şi cum ar fi fost un fir de sticlă sau de diamant. Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost faptul că el era chiar mai tânăr şi decât noi. În Rai vom fi toţi ȋntineriţi şi vom arăta tineri. Am fost de asemenea surprinşi de cuvintele spuse de el. Avraam ne-a spus ceva, ce nu vom uita niciodată. El ne-a urat “Bun venit în Împărăţia Cerului”, şi ne-a spus că foarte curând vom fi şi noi acolo, deoarece Domnul Isus Hristos va veni repede pe pământ.

Dumnezeu să vă ajute.

Tradus de Nicolae Ibăşfălean

One response to “Revelatia raiului oferita de 7 tineri columbieni care au vazut si iadul

  1. Pingback: REVELATIA IADULUI OFERITA DE 7 TINERI COLUMBIENI | InfoCrestin | Stiri Crestine | Resurse Crestine | Filme Crestine Online | Biserici LIVE·

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s