Cu gandul la cuvantul vesnic

modernexodus_400De ceva vreme mă tot frământă gândul că suntem veșnici. Că nu mai avem sfârșit. Acasă, în poziție orizontală, cu privirea ațintită la tavan mai toată ziua, aud vești triste de aproape sau de departe. Aud cum mor oamenii. Câți tineri mor în ultima vreme… De ce moarte au parte cei mai mulți dintre ei. Lasă în urma lor doar cont-urile de Facebook, pozele și sutele de like-uri care nu prea ajută la nimic. La 20 de ani, prin nebunia minții necoapte să ,,îmbrățișezi” o moarte ,,spectaculoasă’’ cu 200 km/h și copacul smuls din rădăcini?! Să ai o viață de 25 de ani și apoi să te aștepte Iadul, flăcările lui și râsul batjocoritor al Satanei?! Ce coșmar!!!

Avem început, și acela e la maternitate, sau chiar din pântecele mamei. Dar sfârșitul?  Unde e sfârșitul? La groapă? ,,Dumnezeu să-l odihnească în pace’’? ,,Să-i fie țărână ușoară’’? Deloc și nicidecum. După moarte nu e somn. Ceasul dispare, dar noțiunea timpului e prezentă. Cu mintea mea limitată am încercat să intru mai profund în cuvântul ,,veșnic”. ,,Veșnic înseamnă o mie de ani? Nu. Un miliard de ani? Nu. Un milion de miliarde de ani? Nu. Secole și milenii? Nu. Nu-i destul? NU!”. N-am mai putut merge mai departe deoarece m-au apucat amețelile. Am obosit iar mintea limitată și firească n-a mai făcut față. Ar fi ceva interesant în a avea o rată sau un procentaj care să ne zică câți oameni ajung în Iad pe zi, și câți oameni ajung în Cer pe zi. Ne-am înfiora cu toții. De fapt, bine că nu există așa ceva. Slavă Domnului!

Avem impresia că suntem mari și tari făcând ceva sau fiind cineva, când de fapt suntem atât de mici și El e atât de mare. Noi pumni mici de țărână care într-o zi se vor întoarce în pământ iar Dumnezeu… viu, puternic, adevărat, rezistent. Din veșnicie în veșnicie Același. Alfa și Omega. Începutul și sfârșitul că să pricepem noi micuții și limitații. El de fapt nu are nici început, și nici sfârșit. E infinit. E Domn, nu om.

Un dor m-apasă și zilele trec rând pe rând. Atât de mult aș vrea să-L întâlnesc pe Isus și să- I vărs tot clocotul din inimă. Să stau la pieptul Său pentru că despărțit de El nu pot face nimic. Fără El nu mai e sens și viață. El e motorul tinereții și farmecul vieții. El e totul…!

Legați-vă inima de Cer, de Dumnezeu, de veșnica bucurie sfântă. Țineți de El. Țineți-L aproape. Țineți-vă de poala hainei Lui și nu-L lăsați. Dacă-L scăpăm ne vom lua adio definitiv de la cea mai importantă invitație de nuntă pe care o poate primi omul pe acest pământ. Invitația la Marea Nuntă a Mielului…

Va sosi însă negreșit ziua aceea în care nimeni nu ne va mai opri. Nici omul, nici banul, nici boala, nici păcatul, nici trupul, nici moartea, nici viața, nici nimic. Vom zbura în glorii la Marea Sărbătoare cu invitația în mână, iar dorul ni se va îndeplini îmbrățișându-ne Mirele la nesfârșit!

Articol scris de Mario Bic

sursa: www.ciresarii.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s