Care sunt beneficiile marturisirii pacatelor

13_Sinucidere_shutterstock_5f4b6d24e2Într-o lume în care minciuna apare la fiecare pas şi într-o vreme în care sinceritatea este considerată de unii desuetă, a-ţi recunoaşte vinovăţia şi a-ţi mărturisi păcatele pot fi luate în derâdere. Însă mărturisirea păcatelor are cel puţin trei beneficii care o fac nu doar necesară, ci şi de dorit.

În primul rând, mărturisirea greşelilor faţă de cei cărora le-am greşit ne ajută să refacem relaţiile deteriorate, distruse. Poate un gând nepotrivit, poate o situaţie în care am nedreptăţit cu voie sau fără voie, poate un moment în care am gândit sau am acţionat fără a ţine cont de consecinţe – toate au avut puterea de a răni, explică eseistul creştin Kathleen Norris.

Iar începutul mărturisirii greşelilor faţă de ceilalţi, care poate începe în familia bisericii se poate extinde în viaţa noastră de zi cu zi. „Noi nu suntem creştini doar în timpul slujbei de duminică: credinţa noastră se reflectă în viaţa de zi cu zi. Atunci când ne amintim că ne-am smerit în faţa lui Dumnezeu, suntem atenţi ca fiecare pas pe care îl facem să fie unul de armonie, nu de dezbinare între oameni”, afirmă Norris.

În al doilea rând, mărturisirea păcatelor are şi scopul înţelegerii harului lui Dumnezeu faţă de cei care greşesc. Mântuirea de păcat nu este ceva ce omul poate obţine singur, la fel şi conştienţa stării greşite în care se află. Numai dacă ne gândim cât de greu ni se pare să spunem: „Îmi pare rău” sau „Iartă-mă” şi vom înţelege de ce mărturisirea necesită un efort. Însă exerciţiul făcut în biserică, atunci când suntem în prezenţa lui Dumnezeu, este ceva ce ne face să înţelegem că nu suntem singuri şi că această dispoziţie de a fi iertaţi şi de a ierta este ceva ce trebuie încorporat în fiecare zi.

În plus, penitenţa în faţa lui Dumnezeu va ajunge astfel să fie o uşurare de povara vinovăţiei, nu o povară în sine. Va fi un demers aşteptat cu nerăbdare, nu unul detestat şi amânat la nesfârşit, completează John D. Witvliet, director al Institutului Calvin de Închinare Creştină, din Michingan.

În al treilea rând, mărturisirea păcatelor aduce înnoire. Pe de o parte, avem parte de înnoirea minţii care înţelege că omul, prin puterea lui, nu poate decât să greşească faţă de el însuşi, de ceilalţi şi de Dumnezeu. Îndepărtarea de El nu are loc doar în viaţa hoţilor, preacurvarilor, ucigaşilor şi a „adevăraţilor păcătoşi”. Toţi greşim cu mintea, vorba şi fapta – toţi suntem păcătoşi, arată autorul creştin Enuma Okoro.

Atunci când recunoaştem că suntem păcătoşi şi greşim invităm Duhul Sfânt pentru a ne îndrepta şi călăuzi viaţa şi pentru a crea în noi dorinţa de a fi mântuiţi.

Sursa: Semnele Timpului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s