„Un loc pentru tine (3)”
Dar cine era acest om din faţa uşii pictorului? Necunoscutul dori să intre. Pictorul îl opri. Tocmai dorea să-i întoarcă spatele străinului, când acesta scoase ceva din buzunar şi-i puse în faţa ochilor o carte de vizită cu adresa sa, a pictorului. Atunci totul se lămuri. Tânărul, acel chip jalnic pe care l-a depistat în cartierul mizeriei, stătea înaintea lui. Însă el a fost la frizer care l-a bărbierit, s-a spălat, s-a îmbrăcat cu haine noi, şi aşa aranjat, avea o figură ordonată. Ce decepţie! Tânărul din cartierul mizeriei a ruinat totul cu felul lui necugetat. Aşa cum arăta, nu mai era nevoie de el; pictorul nu-l putea folosi ca model. De aceea necăjit, îi închise uşa în nas.
Tabloul rămase mai departe neterminat. Bucata de pânză rămase mai departe cenuşie. Locul din faţa credinciosului părinte rămase mai departe gol. Şi toate acestea numai pentru că unul, care trebuia să vină „aşa cum era“, nu a venit aşa.
Ştii tu că astăzi mulţi oameni fac la fel? Mântuitorul îi cheamă la El aşa cum sunt, însă ei se prefac că sunt buni şi astfel nu au loc în faţa Tatălui ceresc, care-i aşteaptă să le dea iertarea prin credinţa în Fiul Său.
*Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie …
1 Petru 2.1*
Articol de la Claudia Darie
