Gandul de dimineata 3 Ianuarie

sinai„Gemetele pustiului”

Un explorator povestea despre prima sa trecere printr-un pustiu din Somalia. „Era o noapte foarte înstelată. Auzeam un zgomot abia perceptibil asemănându-se cu un suspin. Intrigat, am ascultat mai atent. Oare era numai vântul care trecea prin dunele de nisip? Ghidul îmi spuse atunci: «Ascultă pustiul. Auzi cum plânge? Îi este sete, el geme, pentru că ar vrea să fie o păşune verde, o câmpie roditoare».“

Acest pustiu gemând, care ar vrea să înverzească şi să înflorească, ne face să ne gândim la acele mulţimi care rătăcesc, însetate după fericire, în întuneric moral; la acele multe inimi rănite, care suspină după vindecare şi pace. Auzim oare această plângere a „pustiului“, aceste şoapte ale nemulţumirilor oamenilor de orice vârstă care simt golul existenţei lor, care simt nevoia de altceva şi suspină: „Mi-e sete de fericire, de iertare, de pace“? Unul singur poate să stâmpere setea de fericire, de pace: Isus Hristos. El spune că oricine „va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete“ (Ioan 4.14). Simţim această sete după apa vieţii? Dacă o dorim, să ne apropiem de Mântuitorul! La Hristos, numai la El este izvorul apei vieţii. Fără El, viaţa noastră este un pustiu care însetează.

*… Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea“.

Ioan 7.3*

de la Claudia Darie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s