Interviu cu Card. Kurt Koch. “A venit ceasul de a ne intalni la acelasi altar” -Se doreste instalare “noii ordini mondiale”

cad-cochInterviu cu cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor

De Maria Chiara Biagioni

Papa Francisc a fost marea “noutate” a anului 2013. Şi “din punct de vedere ecumenic pontificatul său a început imediat foarte bine. La sărbătoarea inaugurării erau prezenţi toţi reprezentanţii Bisericilor. Era şi patriarhul ecumenic de Constantinopol şi era prima dată în istorie când un patriarh era prezent la inaugurarea unui nou pontificat”. Aşadar, povesteşte cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, anul acesta bilanţul ecumenic – graţie şi lui Francisc – cucereşte un semn vizibil “plus”. “Din punct de vedere al conţinutului – adaugă imediat cardinalul – cred că există o mare continuitate între Benedict al XVI-lea şi Francisc pentru că amândoi au o inimă mare pentru ecumenism”.

Referitor la conţinuturi, în exortaţia apostolică “Evangelii gaudium” papa Francisc atinge puncte foarte importante cum ar fi colegialitatea şi primatul pontifului. Cum au fost receptate aceste deschideri?

“Reacţiile la exortaţia apostolică pe care le-am primit de la reprezentanţii altor Biserici sunt foarte frumoase. Au rămas foarte impresionaţi, apreciind mai ales faptul că această exortaţie exprimă o viziune comună. În paragraful rezervat dialogului ecumenic se observă cum catolicii pot să înveţe de la celelalte Biserici. Sfântul Părinte citează ca exemplu de sinodalitate Biserica Ortodoxă. Şi în vizita mea recentă, patriarhul de Moscova a menţionat tocmai acest punct”.

În urmă cu cincizeci de ani îmbrăţişarea dintre Paul al VI-lea şi patriarhul Atenagora. Părea începutul unei istorii noi. Apoi ce s-a întâmplat?

“A fost un mare eveniment: conducătorii Bisericii Ortodoxe şi ai Bisericii Catolice se întâlneau după o mie de ani de despărţire la Ierusalim. Această întâlnire a provocat un alt mare eveniment, adică sfârşitul excomunicării stabilite împreună în 1965 de cele două Biserici în catedrala din Fanar la Constantinopol şi la «Sfântul Petru» la Roma. Astfel s-a terminat era excomunicării şi s-a deschis era comuniunii. În acest sens, întâlnirea de la Ierusalim a stabilit începutul dialogului carităţii şi adevărului”.

Pentru a comemora această dată, la 25 mai papa şi patriarhul Bartolomeu şi-au fixat întâlnire la Ierusalim. Ce anume se aşteaptă de la această întâlnire?

“Este în primul rând un act de comemorare a acestor 50 de ani şi sper ca această întâlnire să poată duce la regăsirea pasiunii pentru unitate care era prezentă în timpul lui Paul al VI-lea şi Atenagora. Dacă citesc astăzi textele adunate în Tomos Agapis, reiese pasiunea pentru unitate. Atenagora spune: «A venit ceasul». Ceasul de a ne întâlni la acelaşi altar. Mi se pare că această pasiune de a regăsi comuniunea eclezială şi euharistică trebuie să fie aprofundată şi revitalizată”.

Va fi o declaraţie comună?

“Care va fi conţinutul declaraţiei este un lucru pe care papa Francisc şi patriarhul trebuie încă să vadă pentru a înţelege ce anume să spună în comun lumii şi Bisericii. Această întâlnire vrea să fie un pas al călătoriei care trebuie făcută pentru viitor”.

Dumneavoastră l-aţi întâlnit pe patriarhul Kiril. Aţi vorbit şi despre o eventuală întâlnire cu papa?

“Da, am vorbit despre o eventuală întâlnire dintre Sfântul Părinte şi patriarhul Kiril, însă mitropolitul Hilarion a subliniat mereu cu cât este mai importantă pregătirea decât data, pentru că ar fi prima dată în istoria relaţiilor dintre Moscova şi Roma când un patriarh al Bisericii Ortodoxe ruse şi un papă de la Roma se întâlnesc. Deci este necesar să se pregătească bine ce anume vor să facă şi să spună şi acest lucru face parte dintr-o fază pregătitoare”.

Moscova, Constantinopol, Roma. Eu sunt al lui Paul. Eu sunt al lui Petru. Tema iminentei Săptămâni de rugăciune pentru unitatea creştinilor (18-25 ianuarie) este “Cristos nu poate să fie împărţit”. Ce pas înainte este cerut fiecărei Biserici?

“Cred că este necesar să se ia în serios conştiinţa că Cristos nu poate să fie împărţit. Fundamentul întregii angajări ecumenice este rugăciunea sacerdotală a lui Isus care spune că unitatea dintre discipolii lui Cristos este voinţa Domnului şi noi toţi care venim de la Paul, Petru şi Andrei avem misiunea şi responsabilitatea de a asculta voinţa lui Isus şi a regăsi această unitate. Paul, Petru şi Andrei erau cu siguranţă persoane diferite, cu carisme diferite, dar toţi erau prieteni ai lui Cristos”.

Nu vi se pare un paradox că tocmai primatul papei este piatra de diviziune?

“A spus deja Paul al VI-lea că primatul este obstacolul cel mai profund al ecumenismului. Însă aceasta este numai o latură a problemei: cealaltă este că primatul este o mare oportunitate pentru ecumenism. Să luăm, de exemplu, cele trei întâlniri de la Assisi pe care le-a convocat Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea: cine putea să invite toate Bisericile şi celelalte religii dacă nu papa de la Roma? Ioan Paul al II-lea a scris în cartea Să trecem pragul speranţei că slujirea lui Petru este o slujire de unitate şi are un sens profund pentru ecumenism. Toţii papii după Conciliul al II-lea din Vatican, de la Paul al VI-lea la Francisc, sunt papi ecumenici care vor unitatea şi în acest sens primatul lor nu numai că nu este un obstacol, ci este şi o mare punte pentru ecumenism”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s