Gandul de dimineata 6 Februarie

35 potcoava„Banul muncit (3)”

Băiatul a plecat din potcovărie cu gândul la o altă minciună. Şi cum inspiratorul minciunii este prezent peste tot, l-a îndemnat să meargă iar la mama sa.

– Măicuţă … am pierdut galbenul ce mi l-ai dat. Fii bună şi dă-mi altul.

Mama se înduioşă iarăşi de fiul ei şi îi dădu un galben din ascunzătoarea banilor. Ce nu face o mamă pentru băiatul ei, ca să-i facă pe plac? A doua zi, flăcăul îşi luă de mâncare în traistă şi porni din nou la drum. De astă dată merse pe malul râului. Se scăldă toată ziua, mâncă bine şi spre seară porni spre casă prefăcându-se tare obosit.

– Nu mai pot de spinare, nici de picioare, tată. Dar am câştigat un galben.

Tatăl luă galbenul, îl azvârli în foc, îşi privi în ochi feciorul şi îi zise răspicat:

– Nădăjduiesc că este cea din urmă oară când mă minţi. Să nu te mai întorci până nu vei aduce un galben câştigat de tine, zise tatăl cu o voce mai blândă.

În ochii tatălui se putea citi durerea care o poate produce un fiu care se adăposteşte în minciună. Mama era plânsă şi întristată. Băiatul simţi mustrarea. Acum înţelese că nu mai mergea cu minciuna.

*… avem ca loc de scăpare neadevărul, şi ca adăpost minciuna!

Isaia 28.15*

de la Claudia Darie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s