Gandul de dimineata 13 Martie

magda_and_marika__by_affchen-d3nu3xm„Mângâierea (1)”

Vestea cea tristă împânzise orăşelul. Fosta colegă de bancă din timpul şcolii a doamnei, ce-şi pierduse copilaşul la scurt timp după naştere, veni repede la spital. Un bărbat înalt, cu ochii în lacrimi, însoţit de prietenul său tocmai ieşeau cu un sicriaş mic. Peste tot domnea o linişte apăsătoare. Colega se opri şovăind la uşa salonului. Atunci ieşi o infirmieră.

– Nu vă supăraţi! Cum îi merge doamnei?

– Rău; pare preschimbată într-o stană de piatră. Şocul a fost prea mare. E primul copil.

Colega intră în salon şi îşi îndreptă ochii spre pat. Fu copleşită de un val de dragoste şi compasiune. Pe jumătate sprijinită pe perne, doamna zăcea foarte palidă. La zgomotul făcut de uşă, nici măcar nu întoarse capul, iar ochii, cu o expresie rătăcită, priveau ţintă fereastra, fără să o vadă. Cu paşi repezi se apropie de bolnavă înconjurând-o cu braţele şi sărutând-o. Ochii doamnei, goliţi până atunci de orice expresie, se umplură de lacrimi. La fel şi pe faţa fostei colege de bancă se prelingeau lacrimi de compasiune. Şi fiindcă oamenii în faţa durerii rămân muţi, şi cele două femei stăteau într-o îmbrăţişare, care spunea mai mult decât vorbele.

*Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine … Iov 30.26*

Articol de la Claudia Darie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s