Gandul de dimineata 29 Iunie

136745_cand-simtim-singuri-rugaciune„Rămâi cu noi”
Ce au simţit oare inimile ucenicilor care se îndreptau spre Emaus când călătorul străin le-a vorbit pe drum? O astfel de explicaţie a Scripturilor nu au auzit, desigur, niciodată. El, care este punctul central al Sfintei Scripturi, le-a explicat din toată Scriptura „ce era cu privire la El“. Suferinţele Sale şi întoarcerea Sa în slavă erau subiectele principale ale învăţăturii. Cât de mult s-au încălzit inimile lor se deduce din faptul că au stăruit de El să rămână cu ei atunci când S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Nu a fost o simplă invitaţie, ci o stăruinţă, o constrângere, care nu permitea refuz. Nu voiau să se despartă de El, atât de dragă le devenise apropierea Lui, deşi El îi numise „nepricepuţi“. Putea refuza Domnul o astfel de dorinţă fierbinte după prezenţa Sa? Desigur, nu! El Însuşi dorea să aibă părtăşie cu ei; astfel a intrat la ei şi li S-a descoperit ca fiind Domnul şi Mântuitorul.
Drag cititor, nu S-a apropiat deja de multe ori şi de noi Domnul pentru a ne vorbi? Am stăruit să rămână cu noi pentru a putea avea părtăşie cu El, sau L-am lăsat să stea afară?
*Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut“. Şi a intrat să rămână cu ei. Luca 24.29*

Articol de la Claudia Darie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s