Pretul confortului

de-dragoste-si-despre-dragoste-concurs-bioderma-si-cartile-tango-5433Trăim într-o lume-n care aleargă nebunește după confort. După canapele de pluș, dușuri cu hidromasaj, conturi cu multe zerouri. Societatea vrea să câștige mult, dar cu eforturi minime. Elevii vor să scrie cinci rânduri, să învețe două și să obțină medii de 10! Unii adulți visează vacanțe prelungite, alții “vor sa moară în fața plasmelor, în fotoliu, cu pisica în brațe”, vorba unui pastor bucureștean. Ce ideal de doi bani!

Confortul e comoditate! Puturoșenie. Stare degeaba. Contrariul său e… efortul! Transpirație. Nadușeală. Brațe obosite. Dar și somn fără diazepam. Și pâine dulce, deși puțină. Confortul tinde spre lenevie, spre amorțeală. Nu cred că ați văzut vreodată vreo furnică tolanită în hamac! Dar greieri? N-am văzut niciodată un campion fără efort. Fără a antrenamente. Făra strângere din dinți, fără înfrânare. Fără tras de fiare. De vâsle. De chitară. Făra nopți întregi cu pixul în mână, cu cartea, cu partiturile, cu pianul. N-am văzut nici un sportiv de performanță derulat în șezlong în timp ce adversarul său e în sala de exerciții! Nici fotomodele înfundându-se de tort. Și nici elevi olimpici dormind în bancă, la tablă!

Virusul confortului a parazitat și bisericile, și frații, și predicatorii. Prin urmare Mireasa lui Hristos nu mai iese în stradă, nu mai are timp de oaspeți, și nici atât de ciuruiții de păcat.

Confortul a impus Superficialitatea. Lucrul de măntuială, spun românii. Făcut cu neglijenţă. Cârpăceală. Nedus la capat. Dezinteres. Nepasare. Filosofia lui las’ că merge aşa. Ştiţi de ce nu se predică bine, nu se cântă bine, nu ne rugăm mai deloc? Fiindcă ne pregătim superficial. Vrem să nu ieşim din confort. Din zona gri.

Confortul aduce Plictiseală. Nu cred ca ați văzut vreun plugar arând plictisit. Pe cineva care sapă șanțuri căscând. Pe cineva care taie lemne la gater moțăind. O bucatareasă adormind între blidele fierbinți? Dar gardienii? Funcționarii ce jocă Solitaire la serviciu? Orășenii ce stau cu telecomanda în mână? (Și nu doar ei). Pensionari ce se-ntind pe canalele în piețe?

Cred că în România bisericile sunt plictisite din cauza confortului! Nu ne prigoneşte nimeni, nu ne deranjează nimeni. Alții să predice, alții să cânte, alții să viziteaze bolnavii, săracii, să evanghelizeze, să sponsorizeze! Noi să butonăm pe facebook!

Confortul e Sterilitate! Eunucii nu nasc, deși au fost născuţi! Confortul nu naşte valori, nu îmbogăţeşte. Suntem stereotipi atunci când devenim narcisişti. Egoişti. Ne place confortul deoarece e vorba de noi! Efortul slujește pentru semeni. Dar și înmulțește biserica. Harul. Adepții pentru Hristos.

Nu în ultimul rând, trebuie spus: consecinţele confortului nasc o golăneală morală! Viață duplicitară. Erezii. Biserică nebiserică.

Hristos a spus că dacă avem ce mânca, ce bea şi ce îmbrăca e suficient. Astea sunt necesităţi. Celelalte, tableta, Iphone-ul, blue-jeans-ii, adidaşii sau grătarul de piept de pui ori somon, sunt confort! Hristos n-a avut unde să-şi pună capul. Chiar și cămaşa Sa a fost simplă: dintr-o singură bucată. Viaţa Lui n-a cunoscut o clipă de relaxare. S-a epuizat până la Cruce.

Apostolii i-au urmat pilda. Și-au reușit! Noi…

Nu vă doresc să trăiţi ca Lazăr, lihniți și fără acoperișuri, dar nici ca bogatul îmbrăcat în in şi porfiră. Confortul se decontează foarte scump!

Articol scris de Nicolae Geanta

Sursa: Ciresarii.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s