Handul de dimineata 17 Iulie

bunicuta„Bunica scriitorului (1)”
Scriitorul german Karl May (1842-1912) şi-a pierdut vederea de mic. Mama sa a trebuit să muncească tot timpul, ca să poată ajuta şi ea la întreţinerea familiei. Bunica însă s-a ocupat permanent de nepoţii ei şi îndeosebi de micuţul orb, îngrijindu-l cu devotament. Această femeie nu numai că era plină de dragoste faţă de semeni, ci dispunea şi de un uimitor talent de a povesti istorioare captivante legate de viaţă, stimulând astfel fantezia micuţului Karl, care era interesat să audă tot mai multe povestiri. Mai târziu, pe Karl l-a tratat un medic iscusit. El şi-a recăpătat vederea şi a devenit un băiat puternic şi robust.
De persoana bunicii se leagă o întâmplare ciudată, care l-a impresionat în mod deosebit pe micul Karl. Într-o zi, la prânz, bunica a căzut dintr-o dată de pe un scaun ca moartă. Toată casa s-a alarmat. A fost adus doctorul. El a constatat o apoplexie (pierdere bruscă a cunoştinţei şi a sensibilităţii, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală). După trei zile, bunica urma să fie înmormântată. Însă ea trăia. Moartea era numai aparentă. Cu toate acestea, ea nu putea mişca niciun mădular, nici măcar buzele sau pleoapele întredeschise. Ea vedea şi auzea totul, chiar şi plânsul şi jalea rudelor. Înţelegea fiecare cuvânt vorbit.
*… Mi se pierde suflarea, … mă aşteaptă mormântul. Iov 17.1*

Articol de la Claudia Darie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s