Marturii impresionante despre greseli fatale si iertare

dreamstime_xl_36664870-900x480Trăim cu impresia că marile lucruri sunt cele care ne schimbă fundamental viața, însă, de fapt, deciziile de câte o secundă, în care spunem „Da” sau „Nu” în capul nostru și pe baza cărora unele lucruri mari se întâmplă, iar altele mor în gând, sunt cele care ne schimbă fundamental viața.

De la o secundă la următoarea este intitulat filmul documentar realizat de bine-cunoscutul regizor german Werner Herzog, pentru o campanie care are scopul de a salva vieți. Deși nu este ușor de urmărit din punct de vedere emoțional, brutalitatea mesajului contribuie esențial la efectul pe care îl va avea în cele peste 40.000 de școli și alte sute de agenții guvernamentale unde va fi difuzat.

Este un film despre o nouă cultură care a răsărit din epoca digitală în care trăim, despre un fel de automatism egoist primar și efectele lui și despre uimitoarea capacitate de a ierta. Din cele peste 1 milion de accidente anuale care implică folosirea telefonului mobil la volan, Herzog prezintă doar 4 cazuri. Ele ar trebui să ajute șoferii să își învingă acel impuls care îi face să fie încrezători în ei înșiși deși nu au niciun motiv, dar riscă, în schimb, viețile celor din jur.

Cam 77% dintre tinerii adulți americani sunt încrezători că pot conduce în siguranță în timp ce stau și pe telefon, iar 55% dintre ei cred că este chiar ușor să trimită mesaje în timp ce conduc. Realitatea este, de fapt, că timpul minim pentru a trimite un mesaj la volan este de 5 secunde, timp în care o mașină care merge regulamentar poate parcurge o distanță de câțiva zeci de metri fără ca șoferul să își ridice ochii din telefon, crescând de 23 de ori probabilitatea producerii unui accident. Dar nu toți șoferii sunt atât de rapizi încât să se încadreze în 5 secunde și nici nu se opresc la un mesaj, ci poartă o întreagă conversație, își verifică e-mailul sau intră pe internet. Cele patru relatări din documentar îi vor face pe unii să se răzgândească înainte de a mai pune mâna pe telefon la volan.

„Îl țineam pe fratele meu de mână și, într-o secundă, mâna mea a fost goală”, cu această declarație începe prima poveste. La 8 ani, viața lui Xzavier a fost redusă la un scaun cu rotile și la ventilatorul care îl ține în viață, după ce a rămas paralizat de la diafragmă în jos. Vinovata este o tânără care conducea neatent în zona rezidențială, care nu a oprit la 4 semne consecutive de „STOP” și care se uita la telefon când mașina l-a dezlipit pe Xzavier de sora lui, chiar în momentul în care punea piciorul pe trotuar. Tânăra nici nu l-a văzut, nici măcar nu a pus piciorul pe frână.

„Nici măcar nu îmi mai aduc aminte ce scriam, atât de important era”, spune acum Reggie Shaw, despre mesajul pe care îl scria în momentul în care a cauzat un accident în lanț, în are au murit doi oameni. Reggie, ca mulți alți tineri, prefera să trimită mesaje decât să vorbească la telefon cu prietenii și nu i se părea nici prea greu și nici prea riscant să o facă la volan. „În timp ce conduceam, am decis că era mai important ca eu să scriu un mesaj decât erau acei doi bărbați pentru familiile lor. Cât de egoist am fost să iau acea decizie!”

După 7 ani, durerea de a fi cel care a ucis doi oameni nu este mai mică, ci, dimpotrivă, este mai clară. După sute de ori de rememorare și retrăire a acelor momente, Shaw spune că accidentul ar fi putut fi prevenit și că nu există niciun alt fel de a privi această situație: „Pun jos telefonul și salvez viețile celor doi bărbați, e atât de simplu. Vreau ca oamenii să se uite la mine, la ce am făcut și să își propună să nu fie ca mine.”

Shaw și-a dedicat restul vieții vorbind public despre pericolele acestui obicei. Alături de el este Megan O′Dell, fiica unuia dintre cei doi bărbați care au murit în accident. La 7 ani de la tragedie, încă are coșmaruri în care visează despre momentul în care tatăl ei a dispărut din viața ei, iar ea asista neputincioasă. Când Shaw și-a primit sentința, Megan a povestit despre nunta ei și momentul în care a trebuit să pășească singură spre altar, pentru că tatăl ei nu era acolo. „Tu mi l-ai luat”, i-a spus lui Shaw la tribunal. L-a urât în acel moment și pentru mult timp după, însă amintirea tatălui ei și convingerea că el l-ar fi iertat o mustrau tare. Nu a avut ce să facă decât să-și propună să îl cunoască pe bărbatul care i-a ucis tatăl și să ajungă să îl ierte. Acum a ajuns să îl și ajute în activitatea lui, iar pentru amândoi durerea este mai ușoară, pentru că este împărțită. Rămâne totuși o durere nenecesară, ce ar fi putut fi evitată printr-o decizie de o secundă.

Sursa: SemneleTimpului.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s