Il cred pe Dumnezeu pe Cuvant!

IMG_4068Atunci când spune că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc! Nu am cum altfel, dacă mă uit în urmă, la viața mea… Că Îl iubesc, nu am avut și nu am nici un dubiu!

Dar de faptul că toate lucrurile ar putea să lucreze împreună, spre binele meu, recunosc că m-am îndoit la un moment dat. Au fost situații în care nu înțelegeam cum ar putea ca ceea ce mi se întâmplă să ducă, în final, la ceva bun. Sincer, atunci când ți se spune că ai cancer, oricât de puternică ai fi, nu prea te gândești că la un moment dat o să privești în urmă și-o să poți spune din toata inima: Mulțumesc, Doamne, că ăsta a fost modul prin care ai crezut de cuviință să mă schimbi! Iar când Dumnezeu schimbă, schimbă! El nu îmbină vechiul cu noul, nu peticește, ci schimbă! În cazul meu, a ales o cale grea, dar m-a schimbat pentru totdeauna! Mai am mult până să ajung să fiu ceea ce am fost creată să fiu, dar acea experiență a fost un pas enorm în față.
Uitându-mă acum în urmă realizez cât de perfect, până la cele mai mici detalii, e Planul Lui pentru viața mea! Acum nu mai am nici o îndoială că absolut totul lucrează împreună spre binele meu. Dumnezeu are modul Lui în care va schimba lucrurile de dragul meu, spre binele meu. Știu că vor mai fi momente în care voi fi tentată să mă îndoiesc că finalitatea unui lucru va aduce ceva bun în viața mea… dar am prea multe dovezi ale faptului că El știe ce face, ca să las astfel de gânduri să persiste prea mult în inima mea sau mai grav, să le dau crezare… Sunt conștientă de faptul că acum sunt în procesul de modelare după imaginea Fiului Său iar asta presupune că vor mai fi situații pe care poate nu le voi înțelege, dar știu în Cine mă încred. Îmi place tare mult o chestie pe care o zicea A. W. Tozer, că un sculptor, atunci când lucrează la o capodoperă, nu folosește trusa de manichiură, ci dalta și ciocanul, să poată ciopli adânc, pentru a-i da forma pe care o are în minte. Acum trăiesc cu certitudinea că absolut nimic nu mă poate despărți de dragostea lui Dumnezeu, iar asta îmi ajunge.
Acum, în momentul în care scriu aceste rânduri, trec printr-o situatie mult mai grea decât cea de acum șase ani (când mi s-a spus că am cancer), dar de data asta privesc altfel lucrurile. Acum înțeleg altfel și realizez în momentul ăsta unele dintre lucrurile bune care au venit odată cu încercarea, și anume faptul că am scăpat de unele temeri, că am devenit și mai puternică decât până acum, că îmi pot demonstra dragostea concret, că încă îi pot încuraja pe alții și le pot reda speranța, spunându-le despre ceea ce a făcut Dumnezeu în viața mea. Chiar vorbeam zilele trecute cu un prieten și îi spuneam că unul din lucrurile de care sunt foarte sigură e ca absolut orice s-ar întâmpla în viața mea, nu va reuși să mă depărteze de Tatăl meu. Da, am multe întrebări fără răspuns; da, sunt momente în care mi-e foarte greu; da, simt că aș da orice ca lucrurile să se întâmple așa cum mi se pare mie, din punct de vedere omenesc, că e bine să se întâmple… dar toate astea nu sunt suficient de puternice pentru a putea aduce măcar o fărâmă de îndoială în sufletul meu. Toată speranța mi-e în Domnul meu, Cel care îmi dă pace în mijlocul furtunii. Și că tot vorbeam mai înainte de A. W. Tozer, am să vă scriu câteva cuvinte de-ale lui, care-mi dau mult de gândit: “Tot așa este și in viața creștină. Când vântul ușor de miazăzi suflă, corabia care îl ducea pe Pavel naviga destul de lin și niciunul din cei ce erau la bord nu știa cine era Pavel sau câtă tărie de caracter era ascunsă în spatele exteriorului simplu. Dar când a izbucnit puternica furtună, Eurachilon, măreția lui Pavel a devenit curând subiectul de discuție al tuturor celor din corabie. […] Și eu cred că criza a adus la iveală ceva din Pavel care până atunci nu-i fusese clar nici lui. Teoria frumoasă s-a cristalizat rapid în fapte atunci când a izbit furtuna.” Dacă va mai trebui să înfrunt și alte furtuni pentru ca cei din jur să vadă cum sunt eu cu adevărat, să Îl vadă pe El manifestându-se în viața mea, atunci va merita! Oricare ar fi prețul pe care va trebui să-l plătesc… Pentru că sfințirea mea e mai importantă decât fericirea de aici și acum. Pentru că sfințirea e necesară dacă îmi doresc ca într-o zi să am parte de acea fericire deplină, la pieptul Lui, pentru totdeauna!
Până atunci, trăiesc încredințată că toate lucrurile lucrează împreună spre binele meu, a celei care-L iubește pe Dumnezeu mai presus de orice, dincolo de toate…
Manuela Trif

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s