Cine are voie sa se roage pentru un presedinte protestant?

dreamstime_xxl_27479722-1170x864

O nouă controversă este asociată persoanei președintelui ales, Klaus Iohannis. După disputele referitoare la apartenența sa religioasă, oportunitatea binecuvântării pe care Patriarhul Daniel ar urma să i-o ofere noului președinte în momentul investirii sale în funcție generează tensiuni.

Prezența ierarhilor bisericii la evenimente marcante din istoria țării sunt o constantă a peisajului politic autohton. Un moment important precum jurământul noului președinte nu poate fi ratat. Este de la sine înțeles ca Patriarhul Bisericii Ortodoxe și reprezentanți ai altor culte religioase să fie prezenți la investirea în funcție a președintelui Klaus Iohannis. Problema spinoasă nu este generată de prezența liderilor confesiunilor recunoscute de stat, ci de faptul că patriarhul Bisericii Ortodoxe ar trebui să fie cel care îi oferă binecuvântarea noului președinte.

Reacțiile deja au apărut

După ce a fost anunțat programul de protocol au apărut reacții din partea unor persoane care nu sunt în relațiile cele mai cordiale cu BOR. Unul dintre aceștia este deputatul Remus Cernea.

Într-o scrisoare adresată Parlamentului României contestă protocolul de derulare a investirii, susţinând că binecuvântarea lui Klaus Iohannis din partea patriarhului Bisericii Ortodoxe Române reprezintă o încălcare gravă a caracterului secular al statului român.

„Un astfel de moment este de natură să afecteze grav caracterul secular al statului român şi să pună în mod simbolic două instituţii laice fundamentale, Parlamentul şi Preşedinţia, sub autoritatea religioasă a unui cult anume”, arată Cernea.

Printre argumentele invocate de deputatul român este și faptul că în România nu există religie de stat. Prin invitarea liderului unui anume cult să acorde o binecuvântare ar reprezenta o formă de promovare şi de creare a unui privilegiu faţă de acel cult. În consecință, el solicită scoaterea acestui moment din desfășurătorul ceremoniei.

 Cum inovațiile se transformă în tradiție

Ceea ce susține Cernea se circumscrie unei tendințe afișate de mai mult timp de către politicianul român și anume apărarea caracterului secular al statului român. Pentru acesta, laicitatea constituie un laitmotiv care este invocat permanent în contextul în care consideră că religia infuzează spațiul public. Deci, din acest punct de vedere, reacția lui Cernea poate fi interpretată și într-o cheie personală. De aceea poate presa nu a dat prea mare atenție demersului său, mulțumindu-se doar cu expunerea scrisorii sale, fără însă a recurge la analiză sau alte comentarii. Mai degrabă, petiția online pare să stârnească mai mult interes. În doar 24 de ore a strâns 1000 de semnături.

Totuși, scrisoarea aceasta aduce în dezbatere publică aspecte deloc de neglijat, precum laicitatea statului sau discriminarea altor culte religioase. De ce ar trebui un ierarh bisericesc (indiferent de opțiunile sale religioase) să fie prezent la un eveniment eminamente laic nu pentru a participa, ci pentru a binecuvânta?

Pentru a oferi răspuns la această întrebare, trebuie de privit puțin în urmă și identificat momentul introducerii acestei practici în cutuma ceremoniilor prezidențiale. Ea a apărut la cea de a doua investire a președintelui Traian Băsescu, generând și atunci controverse. În ciuda acestora, ceremonia religioasă a avut loc, iar binecuvântarea patriarhului a fost oferită sub forma unei rugăciuni concepute după specific ortodox (video).

Până în 2009 nu a fost în uzanța Parlamentului recurgerea la această practică. Președintele Constantinescu, deși a făcut caz în campania electorală de afinitatea sa religioasă, nu a apelat la binecuvântarea patriarhului.

Cândva vocile acide erau mai numeroase

După ce președintele Băsescu a fost beneficiarul acestui element de noutate, politicienii UDMR, prin vocea lui Gyorgy Frunda au acuzat fără menajamente procesiunea religioasă. „Nu avea ce să caute Patriarhul acolo, să țină o slujbă. România e stat laic și chiar dacă românii sunt în majoritate ortodocși, nu trebuia ținută slujba la Parlament. Traian Băsescu a jurat să fie un președinte al tuturor românilor, deci și din alte culte religioase. Dacă vroia o slujbă ortodoxă pentru noul său mandat trebuia să meargă la Patriarhie, era altceva, nu în Parlament”. Poziția maghiarilor ar putea fi de înțeles, dat fiind apartenența religioasă a acestora.

Interesant este că replici au venit din partea unui partid mult mai consistent pe scena politică, precum PNL, dar tot prin vocea unui minoritar. Varujan Vosganian a surprins o subtilitate de procedură, acuzând că binecuvântarea patriarhului a fost similară unei „ungeri”, un fapt specific doar regilor. „Doar regii României erau unși și deveneau unsul lui Dumnezeu.”

Problema care s-a sesizat la acel moment era inoportunitatea acestei inovații. „Nu s-a mai întâmplat ca, la un eveniment raportat exclusiv la îndeplinirea unor prevederi constituționale legate de exercitarea puterii politice să se țină și o ceremonie religioasă”, spunea unul dintre liderii liberali.

Doar unora le este permis să se roage?

În raport cu acest eveniment, nu toți opozanții sunt motivați de apărarea caracterului laic al statului român. În subsidiar, ei demonstrează că au o anumită aversiune față de religie. Însăși ideea de rugăciune este pusă sub semnul întrebării.

Din perspectivă religioasă, rugăciunile pentru politicieni nu sunt niciodată nepotrivite. Ele constituie o obligație doar pentru cei care mai cred în puterea credinței. Apostolul Pavel solicita în mod expres să fie „înălțate rugăciuni pentru stăpâniri”. Întrebarea însă este dacă acest fapt trebuie să se facă într-un cadru ceremonial cu caracter politic și, mai ales, dacă doar unii au permisiunea să o facă.

Nu doar biserica majoritară reprezintă interesele statului român. Este ciudat că tocmai în Parlament, adică forul care garantează echidistanța și pluralismul, sub motivația respectării unei cutume (care nu are deloc vechime) se organizează un moment ceremonial cu dedicație. Să fie privilegierea unei anumite biserici o altă cutumă din codul nescris românesc? Problema în sine se circumscrie unei vechi tentații exprimate și cu alte ocazii, precum formularea unui nou articol din Constituție prin care BOR solicita un statut privilegiat.

Pentru păstrarea echilibrului, (în condițiile în care, conform Constituției în vigoare, nu există o religie de stat), ar fi mai recomandabil ca de data aceasta să fie prezenți la tribuna Parlamentului și ceilalți reprezentanți ai cultelor recunoscute (care, într-o formă sau alta, contribuie la modernizarea statului român).

În contextul ceremoniei anterioare, președintele Traian Băsescu a sărutat crucea pe care i-a întins-o patriarhul (recunoscând prin acest gest apartenența sa religioasă). Păstrând aceleași repere, ar trebui ca rugăciunea pentru noul președinte să fie rostită și de un preot lutheran. Ar fi o demonstrație clară că ceremonia de binecuvântare nu are nimic tendențios, ci se limitează doar la îndeplinirea sinceră a unei datorii creștine. Ar fi poate momentul ca interesele politice să fie eliminate din preocupările liderilor religioși. Este un moment favorabil, ca măcar la rugăciune, toți să fie considerați egali, fără un statut privilegiat.

Sursa http://semneletimpului.ro/international/politica/cine-are-voie-sa-se-roage-pentru-un-presedinte-protestant.html

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s