Sara, ”doamna” lui Avraam – Mario Bic

doamnaGeneza 18: 5 ‚,Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs!” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs!”,,

Mi-e drag acest verset, dar o simpatizez mult pe Sara. Ea a râs, dar mai presus de râsul ei, o simpatizez pentru faptul că a fost surprinsă în ,,offside”, pe picior greșit. Sara a început să râdă de cuvintele lui Dumnezeu care spuneau că ea va naște un fiu la bătrânețe. Nu cred că a fost un râs batjocoritor, ci mai degrabă un râs care inspira necredință și care a subestimat puterea lui Dumnezeu. El l-a întrebat pe Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând:„Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână?”. Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu”.

Biblia spune că Sara era bătrână, înaintată în vârstă, dar în ciuda vârstei pe care o avea și a experienței de-a lungul vieții, încă a mai avut de învățat de la Domnul Dumnezeu. Ca o paranteză mică aici… Dacă ar fi să ne comparăm cu Sara din acest punct de vedere, cred că mulți dintre noi încă nu am intrat cu adevărat în viață.

Trei lucruri văd la Sara. Și anume: necredință, nerecunoștință și lipsă de sinceritate. Ea n-a fost sinceră și recunoscătoare atunci când Domnul i-a spus că a râs, deoarece n-a crezut cuvintele Lui de la început, iar în urma necredinței, vine teama și rușinea.

Și de ce să nu recunoaștem?! Mulți dintre noi suntem Sara, și pe lângă aceasta, nici nu recunoaștem acest lucru. De ce oare nu-L credem pe Domnul atunci când ne spune ceva? De ce pentru noi este ciudat, când pentru El este ceva normal…?! De ce nu suntem sinceri cu noi? De ce nu suntem sinceri cu El? De ce nu ne recunoaștem frica, căderile, falimentul și slăbiciunea? De ce ne este teamă și rușine să spunem adevărul? Să spunem lucrurilor pe nume… De ce ne este frică de răspunsul celor din jurul nostru atunci când dorim să fim recunoscători, să spunem ceea ce simțim și ceea ce suntem, și nu o facem?

Ne place să ne izolăm în noi, să stăm închiși în carapacea noastră, mestecând și gustând la nesfârșit amărăciunea și abținerea. Lucruri care nu ne dau pace. Acea pace care întrece orice pricepere. Și din păcate mulți aud de ea, dar puțini o au. Ne complacem în starea aceea de tăcere, de rușine, de asfixiere. Starea de a fi căzuți, învinși și moleșiți mai tot timpul…

Sunt de părere și cred cu tărie că sinceritatea, recunoștința și credința le vom dobândi și le vom trăi atunci când vom tăia din rădăcini lăstarii de amărăciune, prăbușindu-ne pe genunchi în odăiță, înaintea Celui care poate să vină în ajutorul fiecăruia!

Articol scris de Mario Bic

Sursa: Ciresarii.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s