SUFERINTE PRICINUITE DE CEI APROPIATI

prieteniFie că o fac voit, fie din neglijență, fie din indolență, „cei apropiați” lovesc cel mai tare. Dau bine de tot! Cu vorba, cu fapta! În Ieremia 18:18 stau mărturie următoarele cuvinte grele:”Veniţi să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” Demolare și descurajare, delăsare și apăsare, asta simți în acele momente. Te frământă „de ce”-ul suferinței. Nu afli atunci răspunsul pentru că suferința nu ar mai suferință. Suferi și că nu primești răspuns la dilemă. Apoi vine cârtirea, izolarea, plânsul, autoprotecția și spui: „Am scăpat!” Ai tras obloanele. Dar nu ai scăpat. Printre obloanele trase tot mai pătrunde câte o suliță, câte o săgeată aparent rătăcită. „Ce am făcut?” îți zici și iar eternul „de ce?”…

Undeva dincolo de cele văzute stă Domnul, Cel ce ține totul în Echilibrul Lui! Uneori, ca să fim în Echilibrul Domnului, „cei apropiați” sunt puși de Domnul să ne cioplească. Ei devin „Dălțile lui Dumnezeu”. Elementul surpriză este că nu te aștepți ca suferința să vină de acolo…! Întrebarea rămâne:

1.  CHEAMĂ DUMNEZEU LA SUFERINȚĂ?
Saul din Tars a fost chemat la suferință pentru Numele Domnului (Fapte 9:16). La finalul Lucrării el își prezintă chiar un raport asupra suferințelor indurate: „ Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.” (II Timotei 3:10-11). Apostolul Pavel are o teologie a suferinței. El afirmă următorul Adevăr despre cei ce doresc să fie evlavioși:  „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” (II Timotei 3:12).
Dumnezeu are chemări speciale la suferințe: „Caci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferintele celor raniti de Tine.” (Psalm 69:26). Domnul Isus a fost chemat la suferință: „Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.”  (Isaia 53:10). Apostolul Pavel vorbește despre suferințe pentru Biserica lui Hristos ”Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” (Coloseni 1:24).

2.  CUM TREBUIE LUATĂ SUFERINȚA PRICINUITĂ DE CEI APROPIAȚI?
Mântuitorul ne-a avertizat: „Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui” (Matei 10:36)
Râul Suferinței se deschide în fața noastră atunci când Domnul vrea să ne separe de ceva din trecut și să ne ducă spre ceva nou! Nu alegem noi suferința, ea ne alege și ne desăvârșește pentru proiectele viitoare. Slavă Domnului! Dar până să rostim în liniște aceasta trec zile, poate luni de suferințe.

Pe de altă parte, niciodată mieii nu sunt apărați în drumul spre sacrificiu! Destinul existenței lor este suferința! Sunt crescuți pentru a fi sacrificați. Niciodată lupii nu vor fi sacrificați! Atunci când trecem prin suferință Dumnezeu vede sau vrea să vadă în noi Caracterul Mielului! Când fugim de suferință încă avem chip de fiară! Dumnezeu vrea o Turmă, nu o Haită! Invitația este pentru fiecare la a trece Râul Suferinței. Noi decidem ce facem la malurile lui! Bucură-te că nu ești fiară, ci miel!

3.  CÂT DUREAZĂ SUFERINȚA?
„Pentru ce nu mai contenește suferința mea? Pentru ce mă ustură rana și nu vrea să se vindece?” – întreabă Ieremia (15:18). Suferința este deosebit de activă în viața celui ce își dorește sfințirea, Voia lui Dumnezeu.

4.  CE FACEM ÎN SUFERINȚE?
Ne lăsăm pătrunși de Lumina lui Dumnezeu. „Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte” (Evrei 10:32)
Ne smerim inima. „El le-a smerit inima prin suferinta: au cazut, si nimeni nu i-a ajutat.” (Psalm 107:12)
Deprindem răbdarea. „Fratii mei, luati ca pilda de suferinta si de rabdare pe prorocii care au vorbit in Numele Domnului.” (Iacov 5:10)
Ne rugăm mai înfocat. „Este vreunul printre voi in suferinta? Sa se roage! Este vreunul cu inima buna? Sa cante cantari de lauda!” (Iacov 5:13)
Ne lăsăm mângăiați. „Si nadejdea noastra pentru voi este neclintita, pentru ca stim ca, daca aveti parte de suferinte, aveti parte si de mangaiere.” (II Corinteni 1:5, 7)
Continuăm Lucrarea Domnului. „Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist si implineste-ti bine slujba.” (II Timotei 4:5)
Ne focalizăm pe cele esențiale. „Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10)
Ne cunoaștem adevăratul dușman. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12)

Nelu Aliman

Sursa: Baptist-tm.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s