„Sunt aici. Sunt cu tine. Ţi-am auzit strigătul făr’ de glas din inimă. Am plâns împreună cu tine când lacrimile îţi erau singurul refugiu de la lumea care părea atât de ostilă. M-a durut atât de tare când Mi-ai șoptit în agonie că te simţi părăsit. Dragule, Mi-ai frânt inima când te întrebai dacă exist. Dacă mai sunt cu tine. Dacă te iubesc…
Aș vrea atât de mult să știi că încercarea nu e totul. Nu e începutul, și cu siguranţă nu e sfârșitul. Iubitul meu, nimic din ceea ce fac nu e pentru a te răni. TE IUBESC. Și știu că totul pare fără sens și înţeleg de ce Mă întrebi de ce fac ceea ce fac. Durerea este trecătoare, chiar dacă timpul pare a sta în loc. Nu privi doar marea problemelor adânci, uită-te la Mine, uită-te la stânci.
Privește diamantele. Știi ce sunt? Pietre. Ai putea crede că în spatele acelor colţuri luminoase stau ascunși ani întregi de-ncercare? Nu au fost mereu așa, au fost exact ca tine. Aveau atâta personalitate, dar erau lipsite de strălucire, de slavă. Atunci au decis că vor mai mult! Au vrut să lumineze. Însă așa știi si tu, numai trecând prin întuneric poţi să fii lumină.
De aceea, dragul meu, nu te-ndoi, ci crede. Eu sunt Cel ce-ţi poartă de grijă în toate necazurile tale, pentru că te iubesc cu o dragoste veșnică și Mă gândesc la tine în fiecare moment. TU ești comoara Mea nepreţuită! Nu te teme de încercare, căci e doar o mică șlefuire. Nu mai e mult, promit! E însă o întrebare: crezi că poţi avea răbdare?“
Neclintit.com 