„Mângâierea (3)”
Cuvintele pline de afecţiune pe care le auzea doamna erau ca o rouă binefăcătoare. Cuvintele: „Copilaşul tău este acum în braţele sigure ale lui Dumnezeu“ aveau o profundă rezonanţă în inima doamnei. Toţi care au vizitat-o nu i-au adus nicio consolare, ci i-au făcut durerea şi mai mare. Se vedea clar că fosta colegă de bancă, pe care mulţi colegi au desconsiderat-o că părăsise religia ei tradiţională, deţinea acum un secret pe care doamna nu-l avea. De aceea îndrăzni să răspundă:
– Dragă colegă, te rog să mă ierţi că te-am dispreţuit în sufletul meu pentru religia ta.
– Draga mea, eu nu m-am supărat de atitudinea ta faţă de mine. Mântuitorul ne spune în Cuvântul Său că vom fi urâţi din pricina Numelui Său, dar datoria noastră este să răsplătim răul cu bine. De aceea mă aflu aici şi doresc să-ţi spun că Mântuitorul te iubeşte cu o iubire veşnică. El ţi-a luat copilaşul, ca să te trezească la realitate, pentru a-L recunoaşte pe El ca Stăpân al vieţii tale, ca Mântuitor, care S-a dus la Tatăl să pregătească un loc pentru toţi care cred în El…
Un surâs blând se aşternu pe faţa doamnei: mângâierea adusă şi-a făcut lucrarea.
*I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el. Isaia 57.18*
Articol de la CLaudia Darie
Neclintit.com 