Prietenul meu, Eugen Matei, a lansat această întrebare și a stărnit o discuție aprinsă aici.
,,N-am crezut niciodată că voi publica o astfel de postare dar am socotit că dacă strănutăm, o să ne întrebăm de ce. Și dacă credem că a fost o alergie o să luăm Claritin. Dacă zicem că e o bacterie, luăm Penicilină. Dacă-i un virus… ne întrebăm de ce nu ne-am vaccinat la începutul sezonului de viruși.
De pe la mijlocul secolului al xviii-lea creștinismul vestic strănută. Ba chiar se zice s-a îmbolnăvit de-a binelea. Unii marchează începutul îmbolnăvirii la o (click)
Eu am dat o încercare de răspuns pe care vi-l supun atenției:
+++++++++
Dragă Eugen
Mulțumesc pentru tema ridicată la rang de discuție. Mă încumet și eu cu o contribuție:
1. Am citit deunăzi că, în majoritatea cazurilor, scăderea numărului de credincioși dintr-o localitate, țară sau biserică locală n-ar fi niciodată liberalismul de afară, ci lipsa de pocăință și sfințenie dinăuntru. Apostolul Pavel a profețit acest lucru când a spus ,,din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci“.
2. Teza de mai sus este susținută de realitatea CREȘTERII numerice a bisericilor din comunism și persecuție. Bisericile din România nu mai cunosc creșterea de atunci. În China însă, de la un milion în 49, când au luat comuniștii puterea, s-a ajuns la peste 100.000.000 acum. În țările comuniste se impune educația materialist dialectică care include o critică a Bibliei și un liberalism de stat.
3. Explozia de creștinism din Africa și America latină n-are nimic de a face cu lipsa cunoașterii despre Wellhausen și Darwin.
4. Pentru o ilustrație aș putea da realitatea statistică a membrilor de la Bethel. Când era doar noi veniți, săraci și neputincioși, prezența la adunare era maximă. Cu trecerea timpului, când am devenit mai bogați și am învățat să ne descurcăm în America, prezența a scăzut. Cei ce nu vin acum la adunare sunt atrași în altă parte de ,,posibilități“, nu neapărat păcătoase, dar îndepărtate de Christos. De fapt, la introducerea din limba română a unei cărți scrisă de Thomas Mann (1933–43 Joseph and His Brothers (Joseph und seine Brüder), tetralogy – singura carte pe care a regretat că a scris-o!), cineva a sitematizat problema printr-un jos de cuvinte: atracții și distracții. Diavolul folosește atracțiile ca să ne facă prizonieri ai păcatului și ,,distracțiile“ ca să ne îndepărteze de Christos. Se pare că el reușește prin distracții mai bine decât prin atracții !!!
5. Și încă ceva: Christos este un SALVATOR. Nu se agață de El decât cei care își dau seama că au nevoie de salvare! Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a impus un blestem al suferințelor imediat imediat după căderea lui Adam și Eva. Raiul pe pământ le-ar fi dat oamenilor iluzia că nu mai au nevoie de salvare. În mod similar, prosperitatea și progresul ne pot da foarte ușor iluzia că nici noi nu mai avem nevoie de Cineva care să ne salveze. Așa s-a întâmplat cu Europa după marea revoluție industrială și așa se pare că se petrec lucrurile cu fiecare dintre noi. Oare nu din această cauză a spus Domnul Isus; ,,Este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu“ ?
Este doar o părere a unui truditor alături de tine pentru umplerea hambarelor lui Dumnezeu.
Cred că soluția problemei este o pocăință reînoită. Cineva a scris săptămâna trecută pe blog: ,,Pocăința nu este doar un început, este un stil de viață“.
Numai apropierea de Chistos ne va depărta automat de păcat, și numai rodirea Duhului ne va ajuta să facem să moară faptele firii pământești. Iar cine se apropie de Christos se va întâlni întotdeauna lângă El cu toți aceia care se strâng în eclesia (adunarea locală).
Sursa: Barzilaiendan.wordpress.com
Neclintit.com 