„Cunoașterea lui Dumnezeu”
Alfred Bernhard Nobel (1833-1896), milionarul suedez care a întemeiat premiul ce-i poartă numele, scria odată: „Mă găsesc într-o stare de rătăcire, fără busolă şi fără cârmă, ca o luntre târâtă de valuri, fără niciun folos, zdrobit de soartă, fără amintiri luminoase din trecut, fără lumina speranţelor în viitor“.
Pierderea cunoştinţei despre Dumnezeu a avut ca urmare moartea, dar cunoştinţa despre Dumnezeu a avut şi are ca urmare viaţa. Dacă omul este răutăcios în gândurile, cuvintele şi faptele sale, este din pricină că îi lipseşte cunoştinţa despre Dumnezeu. Dacă însă este curat în gânduri, sfânt în vorbe, plin de har în fapte, acestea toate nu sunt decât urmarea firească a cunoştinţei ce o are despre Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Mântuitorului este temelia nestrămutată a unei fericiri veşnice. A nu cunoaşte mântuirea lui Dumnezeu, a nu fi în posesia ei înseamnă pierzarea veşnică. Este oare de mirare că toată strădania lui satan nu are altă ţintă decât răpirea cunoaşterii adevărate a Mântuitorului?
*Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Ioan 17.3*
Articol de la Claudia Darie
Neclintit.com 